Daca stai mai mult in Germania atunci te obisnuiesti cu viata de acolo, iar cand te intorci in Romania ti se pare ca te-ai intors in timp.
Lasand deoparte faptul ca BlueAir da locuri in avion care nu exista (ex. 12D, cand exista A, B, C de o parte a culoarului si E, F, G de alta parte a culoarului), in aerogara din Arad iti primesti bagajul in fata cladirii pe asfaltul plin de gropi. Vine masinuta aia care transporta bagajele si apoi 2 angajati se apuca sa le puna pe jos. Fiecare ia ce vrea in haosul acela si nu ai de ce sa te miri daca iti dispar bagajele. In fine… eu mi le-am recuperat rapid si am plecat multumit ca ajung acasa.
Aradul insa m-a dezamagit atat inainte sa plec in Germania cat si dupa ce m-am intors: Trotuare total deformate, sapaturi care dureaza o vesnicie etc. insa din pacate cam asa e toata Romania, nu doar Aradul.
Incet, incet m-am obisnuit din nou sa fie plin de gropi pe drum, sa se puna praful pe masini, zona verde sa fie cu iarba crescuta la intamplare si nu cu gazon ingrijit si cate si mai cate.
Am asteptat de ceva vreme sa zbor cu avionul. In aeroportul din Arad a trebuit insa sa astept mai mult decat ar fi fost normal. Motivul? Avionul care ar trebui sa parcurga Bucuresti-Arad intr-o ora, a reusit sa mai aiba 30 min intarziere (adica jumatate din timpul normal de zbor!!!).
In bagaje nu mi-au gasit nimic la scanare si nici detectorul de metale nu a facut zgomot cand am trecut prin el, insa un nenea de la paza a tinut sa ma perchezitioneze si corporal in caz ca am ceva arme sau spray paralizant ascuns. Apoi am asteptat sa ajunga avionul pentru a putea sa plec la Stuttgart si apoi ne-a lovit pe toti vestea intarzierii (cea mentionata mai sus).
A sosit pana la urma avionul si m-am urcat in el. Cu greu am reusit sa gasesc un loc langa geam pentru a putea vedea si eu Pamantul si cerul in timpul zborului. Decolarea este un moment foarte impresionant, deoarece ditamai avionul se deplaseaza cu o viteza cu care majoritatea nu s-ar incumeta sa conduca o masina.
Am avut noroc sa nu fie tot timpul innorat si trebuie sa spun ca privelistea a fost foarte frumoasa. Norii sunt ca niste bucati imense de vata, iar Pamantul il vezi aproape ca din Google Earth. Zborul a decurs bine si ajuns in Stuttgart imi dau seama cat de mare poate fi un aeroport, nu ca cel din Arad care seamana mai degraba cu o autogara. Iata si cateva poze cu privelistea din timpul zborului:
